‍

Sunt un fanatic. Nu am capacitatea reală de mă îndepărta de teatru și sfârșesc prin a mă consuma ca un ouroborus. Pretind, desigur, că nu mă domină și că sunt în control, dar asta e cel mai adesea o minciună.

Muncesc mult pentru spectacolele pe care aleg să le fac. Motivele pentru care le lucrez sunt, de ceva vreme, cam aceleași: relevanța temelor, marea întrebare pe care o sondez prin spectacol, structuri atipice, teren fertil pentru propria imagistică, colaborări mult dorite, provocări & necunoscute.

Încă din facultate am înțeles că unii percep greșit rolul regizorului, definindu-l ca pe un Johannes Factotum/ Jack of all trades, master of none. Nicidecum. El trebuie, în primul rând să aibă o privire de ansamblu (care i se revelează anterior și se cristalizează la lucru), să și-o facă percepută de co-creatori (actori, scenografi etc.) prin logică, delir, senzorialitate, cheia propusă, relevanța provocării etc. și să îi determine pe aceștia la a-și construi prezența. Căci ea e cheia unei bune ficțiuni.

Aureliu Manea spunea că regizorul este cel ce nu permite repaosul înaintea ieșirii din labirint, iar că actorul ar fi un instrument conștient de emoție. Eu cred și în puterea lui NU ȘTIU și a lui MĂ VOI GÂNDI. Dar cel mai mult iau în calcul fascinația reciprocă, încrederea, respectul.

Până și în cele mai negre zile trebuie să ne amintim că suntem norocoși. Avem o meserie creativă care ne permite să inventăm noi jocuri ad infinitum. Descoperim bunătate, libertate, curaj de joacă, prietenii noi și posibilitatea absenței fricii. Astea mă interesează. Pe astea le doresc. De ele mi-e cel mai dor atunci când nu repet.

Trăim între constanta falsei competiții și cea a fugii pentru bani. Undeva între ele, Sinele nostru se sufocă. Limitele ni le punem noi. Doar noi. Când mi se face frică sau când mă izbesc de ziduri, îmi scot ideile la plimbare, flirtez cu ele, le las să râdă de mine. Repet, suntem norocoși. Să nu uităm!

‍

DO UT DES (lat.) îți dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu.

‍