One could call it a poem

Îmi pregătesc poeziile cum pregătește mama masa de Crăciun:

Azi - nicăieri nu zboară timpul mai repede decât pentru nefericiți.

Văd clar durerile aripii mele stângi. N-au nicio noimă, nicio disciplină:

De ieri - lovesc într-una atâtea lucruri care nu contează.

Mi-e dor să desenez cu degetele pe geamurile mașinilor:

Aș fi putut fi un salon baroc, pe dinăuntru-s mobilat IKEA.

Mi-e frică să fiu apa unui râu atunci când mergi la scăldat:

De mâine - scriu. Șterg. Rescriu. Șterg iar și uneori respir.

Și savurez conserva mea de ton care va expira în 2025:

Dintotodeauna - invidia certitudinii mă izgonește din rai.

(pauză dramatică)

N-aș zice nu iubirii.

Verific inima să văd dacă-i tot rece.

‍