"Poemul subversiv al lui Rodrigo García este transpus scenic de Andrei Măjeri cu mijloacele teatrului absurd, fără a exclude teatralitatea, explorând dramaticul şi dramatismul la nivel de convenţie (nu întâmplător, la începutul şi finalul montării se reia melodia Puro teatro), chiar expunând teatralul la vedere (improvizaţia coregrafică dirijată de la început introduce conceptul de teatru ca iluzie în permanenţă demascată). În acelaşi timp, efervescenţa transpunerii scenice duce esteticul într-o zonă a teatrului militant. Anarhismul lui García se regăseşte, însă poeticul se dizolvă în burlesc sau în tăceri semnificative. Fără a fi un poem anarhist, spectacolul reuşeşte să surprindă naşterea tragediei domestice, printr-o dublă ridiculizare a apolinicului (WC-ul aurit) şi a dionisiacului (voluptatea trucată), şi moartea speranţei (sunetul de raid aerian din main track) (...)Scenariul, revăzut de Măjeri, aspiră la o cursivitate care la García rămânea în stadiul de fragmentaritate suspendată postmodern."
Dana Țabrea: Agamemnon (Nașterea tragediei, moartea speranței), în Ziarul de Iași din 30.07.2016
"Rodrigo Garcia îşi montează spectacolele şi îşi scrie textele pe măsura lucrului la scenă, ceea ce face dificilă apropierea altui regizor de aceste piese. Andrei Măjeri glisează dinspre grotesc spre poezia tragică a personajelor aflate într-o situaţie fără ieşire. Violenţa domestică compensată de inutile recompense materiale, lipsa sentimentelor autentice mascată de mimarea fericirii se năruie Undeva, între Tragedie şi Speranţă. Metaforic şi concret, copilul se umflă sub presiunea consumului bulimic, o boală de esenţă tragică a cărei vindecare o poate oferi doar speranţa. (...) Sorin Leoveanu, Miriam Cuibus şi Sânziana Tarţa sunt cei trei versatili protagonişti ai acestui dificil spectacol, în care glisează de la mască grotescă la sinceritate maliţioasă. O distribuţie omogenă, credibilă, relaxată şi serioasă în acelaşi timp, pe măsura temei spectacolului. Dacă tragedia se planifică în lumea industrializată, unde trebuie să mergem să căutăm speranţa? - e întrebarea deschisă a textului lui Garcia. În căutarea răspunsului familia trimite imaginare cărţi poştale politicienilor vremii, semnate cu numele eroilor greci Agamemnon, Ifigenia, Clitemnestra, ... Războiul troian continuă."
Oana Cristea Grigorescu: Bulimia, o boală tragică, pe Radio România Cluj, 17 sept. 2015
"Meritul indiscutabil al regizorului Andrei Măjeri e de a fi mutat accentul de pe text - nu foarte pretențios - pe o elocventă gestualitate scenică. O gestualitate pe măsura noii noastre retorici corporale, rezultat al unui intens consum mediatic: hip-hop, dance-pop, arte marțiale, western, fitness, tango. Cu alte cuvinte, consumismul a invadat și registrul mișcărilor noastre."
Cătălin Bogdan: Gastrosofia sinelui, în Revista 22, din 5.01.2016
"Măjeri reușește să personalizeze conștiincios piesele [Moarte și reîncarnare într-un cowboy, Agamemnon], le decupează și le reasamblează după forma dorită, în spectacole care nu pun pe fugă spectatorii conservatori, dar nici nu îi lasă să stea confortabil în scaune și să viseze. [În Agamemnon] regizorul urmărește voluptatea și absurditatea societății de consum și propune un spectacol în care artificialul are un rol principal (de la spațiu și costume, la interpretare). "
Irina Zlotea: Autorul de teatru, în Teatrul azi, nr.12/2016
"Autor de literatură dramatică, regizor de teatru şi film, argentinianul Rodrigo Garcia face parte din ceea ce se numeşte les écrivains de plateaux. Dramaturgi care lucrează în echipă cu ceilalţi participanţi la naşterea spectacolului, care scriu replicile în colaborare cu actorii, cu regizorul care a cam început el însuşi să dispară, funcţiile sale fiind preluate, democratizate, „colectivizate". Foarte adesea replicile ajung să fie jocuri, aglutinări de cuvinte în care nu instituirea sensului e prima preocupare. Tocmai fiindcă piesele astfel zămislite vorbesc despre pierderea sensului, a oricărui sens în lumea de azi. O lume ai cărei cetăţeni sunt mai degrabă clovni decât oameni. Sunt lucruri pe care le-a înţeles foarte bine şi le-a transpus la fel de bine tânărul regizor Andrei Măjeri în spectacolul său de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. Un spectacol despre falşi oameni şi falşi trăitori într-o lume în care singurele certitudini sunt supermarketul şi hipermarketul, restaurantele KFC şi Mc' Donalds, cumpăratul în exces şi alergatul spre nicăieri la fel de excesiv."
Mircea Morariu: Dar Agamemnon?, pe adevărul.ro, 21 ian.2016 și Teatrul azi nr.3-4/2016
"Viața familiei care merge la cumpărături e șablonizată în cele mai neînsemnate aspecte ale ei. Consumismul excesiv e înfierat fără milă. De cele mai multe ori cu dublu efect: comic și grav. Dovadă că termenul Tragedie înscris pe un stâlp nu e aruncat la întâmplare. „Tragedia apare acolo unde sunt banii", concluzionează amar, la un moment dat, Mama."
Adrian Țion: Întâlnirile de la Cluj: trei autori, în revista Tribuna, nr.340, 1-15 nov. 2016
"În repertoriul Naționalului există două spectacole pe textele sale, realizate, cum spuneam, în regia lui Andrei Măjeri, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Incluse acum în festival, recomandate de un aer de prospețime cuceritoare, ambele s-au bucurat de un indubitabil succes de public și de aprecierea criticilor ca veritabile reușite, iar în fața oamenilor de teatru prezenți la întâlnirea cu domnia sa, Rodrigo García nu ezita să afirme că maniera de montare a acestor spectacole îl face să se revadă pe sine „cu clocotul tinereții"."
Mariana Ciolan: În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, în Revista Teatrală Radio, 12 oct.2016
