„La final de stagiune, Teatrul Mihai Eminescu Botoșani propune un spectacol care marchează începutul schimbării de repertoriu. Andrei Măjeri, recent angajat al teatrului și-a asumat integral acest spectacol și cu sprijinul coregrafei Victoria Bucun a adus la scenă nouă povești de dragoste care puse cap la cap dau naștere unui întreg univers. Iubirea tumultoasă, pasionantă, cea care învrăjbește și naște războaie devine pretextul pentru cele nouă scrisori: Ariadna către Tezeu, Penelopa către Ulise, Fedra către Hipolit, Deianira către Hercule, Briseida către Ahile, Hipsipila către Iason, Medeea către Iason, Enone către Paris, Paris către Elena. Poți să nu ai habar de istorie antică, să nu fi auzit niciodată de zeii Greciei Antice sau de Penelopa și tot te ating dramele celor nouă eroine. Andrei Măjeri a lucrat atent fiecare text în parte, dându-i personalitatea cuvenită personajului și lăsând cale liberă poveștii spre public. (...) Eroine e primul spectacol al lui Andrei Măjeri în calitate de regizor angajat al teatrului din Botoșani. Un spectacol gândit pentru a cunoaște trupa de fete, iar fiecare monolog în parte a evidențiat calitățile și atuurile tututor. (...) Eroine e începutul unei noi ere pentru teatrul din Botoșani. (...) Aducerea lui Andrei Măjeri la Botoșani este și ea de bun augur, căci în ciuda tinereții, acesta are în portofoliu spectacole mari, cu succes la public, dar și la critica de specialitate. Fie ca Eroine să fie începutul unei colaborării marcată de succes!”

Nona Rapotan, Eroine - începutul unei noi ere, www.bookhub.ro

‍

„Pe de o parte, ingenios asamblate și convingător interpretate (după caz și capacitate interpretativă: pătimaș, revoltat, cu aplomb, entuziasm contagios ori o autoironie sanitară), discursurile acestora se transformă într⁠-⁠un fel de cutii de rezonanță ale feminității dintotdeauna, obligate de convențiile comunitare să își asume o serie prestabilită de roluri, dar gata oricând să le sfideze, indiferent de preț. Pe de altă parte, însă, partitura scenică de sorginte antică suferă, voit, un proces de metabolizare care să permită identificarea simpatetică a oricărei spectatoare de azi cu fiecare dintre EROINELE de odinioară (...)”

Emanuela Ilie, EROINE pe scena botoșăneană, www.fictiunea.ro

‍

„Altfel, da, poveștile celor opt eroine ne reamintesc nestatornicia masculină. Dacă lumea a ajuns până aici, a fost prin perseverența feminină de a dura un cămin, de a-i conferi stabilitate. Drept care, Andrei Măjeri, care-și asumă și scenografia, aduce eroinele pe un teren stabil. Pe o stâncă. La intrarea în sală, trecem, pe un traseu ușor zig-zag-at, pe lângă pluta celor pe care le vom cunoaște. Le zărim mai degrabă cu coada ochiului, atenți la pasul pe care-l avem de făcut. Ca-n viață. Iar spectacolul începe tulburător, cu un cântec către sirenă.”

Marius Dobrin, L'Uomo è mobile - Eroine, www.agenda.liternet.ro

‍