Las Meninas de Ernesto Anaya, piesă întrupată cu mult har de excelenții actori ai Teatrului Maghiar de Stat Cluj, ne vorbește despre condiția artistului, punând în dialog secolul de aur spaniol și post-modernitatea. În ambele, „lumea este imagine”, iar „imaginea este totul”. Structura și mecanismele textului abundă în originalitate.
Într-o societate istorică, dar semnificativ ficționalizată, aflată în cel mai înalt punct înaintea căderii, capriciul suprem este dorința de nemurire. O pictură genială se dovedește a fi singura salvare, numai că protagonistul și ținta tuturor, Diego Velázquez, percepe altfel respectul posterității. Renunță la job-ul de pictor (neconsiderat artă în epocă), alege o meserie serioasă – administrator al palatului – și așteaptă ani buni să i se acorde un important ordin. Infanta și ceilalți vor să fie imortalizați într-un tablou „mai frumos decât Mona Lisa”. Și astfel, cele două universuri se ciocnesc repetitiv, în tonuri de tragic, de comic sau de parodic.
Fascinația erotică pe care o suscită Inchiziția pentru două fete imature sexual, salturile mortale pe care le face o prințesă devalorizată apelând la absolutismul absolut, profețiile din viitor ale unei pitice în travesti, dar mai ales mania persecuției aici la curtea regală -toate acestea provoacă un domino de farse care duc la reaprinderea inspirației în genialul pictor. Se apelează la șantaj, denunț, trafic de influență, ritual și magie. Regia introduce o distribuție neconvențională și montarea în spațiul gol. Sclavi și stăpâni, în perpetuă schimbare de rol, reflectă nuanțele unor ființe diforme. Noi ne aflăm în mijlocul lor, interogați, oglindiți, provocați.
„Totul este moarte renăscută. O călătorie către pieire, către sfârșit.”
Andrei Măjeri
Producție a Teatrului Maghiar de Stat Cluj
Velázquez: Ervin Szűcs
Infanta Margarita: Éva Imre
Maribárbola: Ferenc Sinkó
Menina 1: Gizella Kicsid
Menina 2: Emőke Kató
Corul:
Andrea Vindis
Loránd Farkas
Róbert Laczkó Vass
Csaba Marosán
traducerea în limba română: Mariana Radu
traducerea în limba maghiară: Horváth János Antal
regia: Andrei Măjeri
decorul: Irina Chirilă
costumele: Lucian Broscățean
sound design: Adrian Piciorea
conducerea muzicală: Katalin Incze G.
ilustrații, imprimeuri: Ágnes Keszeg
accesorii: Diana Flore
asistent de regie: Alpár Fogarasi
digital prints: Westiment
regia tehnică: Pál Böjthe
asistent costume: Cherecheș Carmen
mişcare scenică: Attila Bordás
scrimă: Péter Habala
luminile: Sándor Maier
sunetul: András Makai
foto: Raluca Ciornea, Biró István
afiș: Marcos Guinoza
24 octombrie 2019 -Festivalul Național de Teatru, București
"Las Meninas este un spectacol asumat integral de Andrei Măjeri, gândit minuțios și proiectat pe toate planurile acțiuni…Este remarcabilă mobilitatea (care tinde să devină o trăsătură identitară a regizorului) convertită in disponibilitate de a lucra cu actorul – intrările și ieșirile actorilor împreună cu mobilitatea decorului asigură spectatorului cadrul societal/rama necesară înțelegerii cauzelor apariției tabloului Las Meninas."
Nona Rapotan: Conștiința nu doare sau despre Las Meninas de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, bookhub.ro, 2019
"Tema principală a spectacolului rămâne una estetică, relaționată cu aceea a raporturilor dintre artist, societatea prezentă și viitoare, dar și a contradicțiilor interioare ale creatorului… Costumele nu sunt numai frumoase, doar perfect integrate epocii și spiritului spectacolului, ci devin veritabile complemente de decor…Se mai cuvin remarcate atenția și inspirația în alegerea interstițiilor muzicale – trei la număr – unul mai bun ca altul. La reușita cărora au contribuit toți componenții distribuției."
Mircea Morariu: Post-post modernism și coerență yorick.ro, 2019
"Complexitatea și eclectismul firelor narative țesute în textul piesei pot lăsa în prima parte a spectacolului impresia masivității, dar calitatea jocului și situațiile scenice imaginate relansează de fiecare dată ritmul spectacolului, ce crește sincron spre final în plan vizual, textual și muzical."
Oana Cristea Grigorescu: Infanta trece prin oglinda timpului, Observator Cultural
"Corespondențelor cu actualitatea regizorul Măjeri le-a făcut față cu brio, dând astfel pictorului emblematic și tabloului Las Meninas valoare de simbol în propunerea de reluare a discuției despre condiția artistului în societate în raport cu puterea și cu el însuși."
Doina Papp: Despre condiția artistului(...), Revista22
"Andrei Măjeri crede și el în magia imaginii, este tema spectacolului său pe un text al unui autor mexican puțin cunoscut, Ernesto Anaya, Las Meninas. Sîntem preveniți de la început: „Totul este moarte renăscută. O călătorie către pieire, către sfîrșit“. Sîntem toți sortiți morții, dispariției. Și pentru că lumea este imagine, singura salvare este să supraviețuiești prin imagine, prin artă. "
Mirella Patureau: Câteva clipe magice ale teatrului - FNT 2019, Dilema veche
"Inventivităţile regizorale se împletesc în specificităţile stilului baroc, derivat din pictura lui Velasquez, fără inadecvări. Chiar şi momentele muzicale, de mare forţă, amintind de belcanto-ul italian, inevitabile la un scenarist cântăreţ, se integrează firesc în ansamblu. Vocile interpreţilor fiind de excepţie, partiturile corale făcând parte din reuşitele spectacolului demne de semnalat. Tabloul în sine este un personaj construit cu delicateţe cromatică, aşa cum în el fiinţează ca rezoner principal oglinda."
Adrian Țion: Tematica oglindirii în Las Meninas, Tribuna.ro, Liternet.ro
